Trascău / Vf. Dâmbău – Un munte așa mic, cu surprize așa mari – tur de o zi

Și vine o zi a lunii mai, când toate rugile tale către puterea divină de topi zăpada de doi metri acumulată în ultimele zile dau greș și îți dai seama că momentul mult așteptat în care să mergi și tu la un munte adevărat și să admiri iarba nu va fi prea curând. Cobori sfinții din calendar, te gândești bine de tot ce ai putut greși așa de rău încât să nu ți se arate nicicum. Și după ce îți trec nervii și îți vine mintea la cap, îți dai seama că stai în Alba Iulia și la o oră de mers de oraș e un munțișor mai micuț așa, pe numele lui, Trascău.

Recunosc că mereu am subestimat tot ce e sub 2000 m. Sunt o zână și am figuri, ce vreți. Și mi se pare mie că dacă nu am gol alpin nici măcar nu e demn de mine muntele ăla. Ei bine dragii mei a venit vremea în care să îmi pun cenușă în cap și să recunosc că sunt o toantă și o îngâmfată și poate de aia mă pedepsește ăl de sus cu atâta ploaie și ninsoare, ca să îmi vină mintea la cap.

Drept urmare mi-am deschis aplicația Munții Noștri, mi-am dat jos harta Trascăului, am mai citit câteva bloguri și am pus de-un traseuț care pleacă din Feneșasa către Vârful Dâmbău și înapoi. Având în vedere că nu era nimic de speriat, am dat și sfară în țară da, de, da de, ne înmulțim și noi și o să fim mai mult de doi pe cărări. Surpriză, am fost 6. Când i-am văzut pe toți dimineața mai că nu îmi venea să cred. Adică 7, dacă număr și cățelul.

Să revenim la traseu. Din Alba până în Feneș faci jumate de oră și 30 km. Drum bun, asfalt. Din Feneș iei direcția Feneșasa, și mai faci încă jumate de ora și 10 km, dar drumul e destul de rău. Cu atenție merge și cu mașină mică fără probleme. În Feneșasa mergi pe drum până se gată și ajungi la o barieră ce blochează accesul către un drum forestier. În dreapta este o toaletă din lemn pe care ai semn de marcaj cruce albastră. Aici lași mașina. O iei înspre barieră, dar atenție ca nu pe drum înainte este traseul. Imediat în dreapta barierei, pe deal în sus, vezi semn de triunghi albastru marcaj pentru traseul care merge până pe Vf Dâmbău, după care vom trece pe cruce albastră înapoi la WC 😊.

Intrarea în traseu, după cum v-ați prins, a fost cu eroare, că noi am pornit-o avântați pe drum, ferm convinși că pe acolo e. după 10 minute de mers, dau un ochi pe aplicație și văd că suntem total hoha. Pe drum, dar nu pe cel bun. Guys, abort the mission! Ne întoarcem noi înapoi și am orbecăim un pic cu ochii în telefoane până bunghim traseul. Urcarea e cam pieptișă, așa că îți trebuie papuci buni, că de nu o iei la vale ca prostul. Behăi un pic pe urcare și scoți tot ce e rău din tine. Chinul durează vreo jumate de oră, până când se domolește ușor. Traseul este surprinzător de bine marcat, exceptând bucățile în care au mai căzut copaci, când trebuie să fiți atenți să nu o luați prin bălării.

După vreo oră de scos limba, se face o idee mai drept și din loc în loc pădurea se rărește dând la iveală dealuri molcome și verzi cu floricele albe și albastre. Putem și noi să mai povestim. Ne încolonam tot câte doi, sau trei cu cățelul împleticindu-se printre picioarele noastre. Primul deal cu view… pauzăăăăăă. E soare, e verde și în afară de un cuc nebun care nu prea știu ce și-ar dori, nu se aude nimic. O lălăim vreo jumate de ora și o luăm la papuc din nou. Ajungem în Dealul Dâmbăului, unde avem o priveliște demențiala înspre Cheile Caprei într-o parte și Dealurile Feneșasa în cealaltă.

Traseul continuă pe curbă de nivel până când auzim oile în fața noastră. Mno, asta nu sună a bine.  Nu de alta dar unde sunt oi, ia ghici ce mai sunt? Câiiiiniiii, of course. Îl pun pe Jack în lesă, ne scoatem șocurile electrice din buzunar, strângem rândurile și promitem să nu o luăm la fugă și să îi lăsăm pe ce mai lenți în spatele nostru 😊. Intrăm printre oi și la scurt timp auzim în jurul nostru hăuitul. Două șocuri în direcția lor și se calmează preferând să ne latre de la distanță. Problema e cățelul meu, care se crede cel puțin balaur la ce figuri face. Îl țin cu greu, că doamne feri să îl scap, că îi face praf pe toți 😊.

Trecem teferi de stână și cu adrenalina la maxim ratăm vârful și suntem pe coborâre, marcaj cruce albastră. Pădurea e absolut magică. Copaci înalți și drepți cu coaja gri, ce habar nu am ce sunt că nu am fost bună la biologie, se înalță atingând cerul oțelit și albastru. Pe lângă ei o puzderie de plăntuțe verzi și flori albe ce îți iau ochii. Mă simt că în Avatar și parcă nici să vorbesc nu îmi mai vine. Vocabularul mi s-a redus drastic la „uiiiii ce faaain îîîîîiiii”. Duhhhh! Pe când ne obișnuisem cu atâta splendoare, cărarea se termină și ajungem într-o intersecție de exploatare forestieră. Aici sunt foarte mari șansele să te pierzi, pentru că nu mai vezi marcajul, care este cel mai din stânga drum. Recomand să mergeți cu aplicația pornită, până dați din nou de marcaj. Noi am luat-o pe drumul din dreapta, care scurtează ușor traseul, însă dă într-o vale și surpriză! Primăvara, în vale este apă 😊 Drept urmare am cam luat apă la galoși. Mai ales cei fără impermeabilitate la bocanci. Noroi, nu mai vorbesc, că eram până în gât. Cățelul era jumate alb, jumate negru 😊

Bucata asta durează vreo oră și îți solicită un pic picioruțele. La scurt timp, te întâlnești cu traseul care vine din stânga ta și continui mai pe drept. De aici e o plimbărica lejeră, pe cruce albastră și pe drum forestier până la mașină.

Toată treaba a durat vreo 5 ore cu pauze , cu o diferență de nivel de vreo 550 m și s-a finalizat cu dureri de picioare la unii, voie bună la toți, și niște plăcinte demențiale la Ampoița.

Rezumat

  • Data parcurgere – aprilie 2019
  • Dificultate traseu – mediu
  • Timp parcurgere – 5 h
  • Distanță – 7 km
  • View – două treimi din traseu prin pădure, partea de vârf are priveliște
  • Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă
  • Sursă de apă – nu
  • Diferență de nivel  +550 m/ – 400 m
  • Cum ajungi – din Alba Iulia –  direcția Feneș – Feneșasa – retur
4

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *