Thailanda – Cap. 1 – Bangkok – Prima impresie

Nu vă plictisesc cu detalii de drum, menționez doar o notă de 9 din 10 celor de la Oman Air pentru profesionalism. Am mers pe ruta Milano – Oman – Bangkok, cu escală de 2 ore în Oman. Total vreo 12 h.

În aeroport ne aștepta Tik, șoferul nostru, recomandat de o prietenă care fusese cu o lună înainte și îl întâlnise întâmplător. Ne aștepta cu apă rece ca să ne hidratăm… da, da, ați înțeles bine! Exact cum te-ar aștepta orice șofer de taxi în Bucureșți după un drum de 14 ore… Duhhhh! Căldura și umezeala lipesc instant de noi orice obiect textil din dotare. Intrăm în taxi și mă izbește curățenia din el…parcă acum ieșise de la spălătorie. Aer condiționat, super spațios, Tik zâmbitor… Hmmm …începe să îmi placă.

E seară deja, mai ales că se întunecă pe la 6, și drumul de la aeroport la hotel e presărat cu întrebări și răspunsuri atât de partea noastră cât și al lui Tik. Vorbește engleză mai pocit, da nici noi nu suntem chiar cu Cambrige-ul la zi, așa că tot o dăm la pace la mijloc undeva. Ne înțelegem pentru următoarele două zile la preț, ca să ne poarte în stânga și în dreapta, nu comentăm nimic, că deh… ce poți să zici când îți cere echiv a 200 RON/zi, la patru persoane să te plimbe unde vrei tu? În drum înspre hotel, ne mai arată câteva cartiere, mai povestim de Budha, de mâncare, de sărbători, de vreme…din astea, ca la prima întâlnire 🙂

Traficul destul de nasol, cu schimbări bruște de benzi, însă ciudat lucru, nimeni nu claxonează…mamă da ce zen sunt ăștia bre… Poate nu au în dotare mașinile claxon, mă gândesc, să nu strice liniștea locului 🙂

Ajungem la Nandha Hotel, reședința noastră pentru următoarele câteva zile. Micuț, cochet, retras de la bulevardul principal, numai bine că e liniște mă gândesc… O căldură infernală pe holuri unde nu e aer condiționat, însă în camere raiul pe pământ… Zău nu știu cum o să mă obișnuiesc cu căldura asta. Mă insinuez rapid la un duș, că sunt tare curioasă cum e pe afară, de… că nu am mai pus picior pe continentul ăsta, și cu toată oboseala, parcă tot aș mai vedea ceva. Observ în cursa mea spre duș, comoda construită pe un cadru vechi de bicicletă… coooooollll… la asta chiar nu m-aș fi gândit.

Ieșit de la dus, îmbrăcat urgent, păr prins că n-are rost să mă chinui și hai pe stradă.  Deși afară e doar ora 8 și ceva seara,  e întuneric deja, însă căldură nu ne lasă să trăim. Hainele ți se lipesc instant de ține, dacă ai pic de natural în păr e cazul să știi că vei fi afro pe toată durata vacanței și ar fi bine să uiți și de fondul de ten, nu de alta dar îl consumi degeaba… All naturel, ca să zic așa… mno, sper să nu mă lase bărbatul după concediul asta 🙂 O luăm la papuc pe stradă în sus. Aglomerație mare și pe trotuar și pe lângă, lumea acum iese din casă. Oameni de toate felurile… mulți turiști, majoritatea bărbați, multe clădiri extra moderne, luminițe peste tot, multe tarabe de pe care poți să cumperi orice. Adică ORICE, adică… chiar ORICE. Am văzut de la Viagra, la somnifere, la pui pe băț, fructe sau tot felul de cosmetice cu nume dubioase. Pe ici, pe colo câte un homeless, doar că ăștia o duc bine aici, că nu le e frig nicicând… Poate dacă dăm sfară în România, ne scăpăm de ai noștri 🙂 la fiecare colț de bloc câte un salon de masaj. Unele mai arătoase, altele mai puțin, însă după multitudinea existentă înțeleg că oamenii ăștia chiar vor să fie relaxați…

Ne e cam foame și căutăm un restaurant cu specific, recomandat de cei de la hotel. Surpriză, e chiar în drumul nostru… Dar mai cu specific de așa, zău că nu se poate. Doar localnici înăuntru, doamna de la intrare, în afară de faptul că ne zâmbește cu toți dinții și dă din cap, nu e în stare de nici o boabă într-o limbă cunoscută urechilor noastre… Nu că noi am fi putut să îi spunem ceva să ne înțeleagă… Mno bine, sper că au măcar poze la mâncare, că de nu cred că o să mor de inaniție. Am noroc, chiar au 🙂 ne comandăm după poză tot felul de chestii care arată măcar într-un fel cunoscut. Mă feresc pentru prima seară de forme care nu seamănă cu nimic. Cristi, mai curajos că mine, se pune pe combinații. Surprinzător, are noroc… Mâncarea vine rapid în multe boluri, într-o cantitate mult prea mare decât așteptaserăm. Totul e foarte iute, iar când nu e, sunt gusturi și arome pe care încă nu mă hotărâsem dacă îmi plac sau nu. Dăm din cap, zâmbim mult, dăm și din mâini… ce mai… comunicarea brici… după cât mă hlizesc cu ăștia pe aici, cred că trebuie să mă duc direct la botox acasă. Plătim un preț obscen de mic pentru dezmățul culinar de pe mesele noastre, zâmbim iar și ieșim din nou în stradă…

Încep să mă obișnuiesc cu căldura… Mă frapează frumusețea femeilor. Micuțe, delicate, zâmbitoare. Cu trăsături neîntâlnite până acum, cu gesturi neregăsite până acum. Oricum, și asta scriu special pentru doamnele care urmează a călători în această țară, dacă sunteți în regăsire sufletească și vi s-a pus pata că nu mai aveți chef de bărbați, e cu Bingo! Aici e de voi… Adică chiar nu o să va bage în seama nimeni! Decât dacă sunteți miss și nu v-ați dat seama până acum. Că stranierilor de pe aici nu prea le pasă de voi, se uită după thailandeze, mai ales că au ce vedea, iar bărbații localnici se uită după stranieri, sau tot după thailandeze… așa că… no fear! Vei ajunge să îți dorești un pic de hărțuială! E mai nasol dacă ești cu bărbatul în vacanță, mai ales dacă e și arătos și dacă mai adaugi aici și posibilitatea că tu să fii geloasă! Dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite, eu zic să nu te duci, că te întorci divorțată 🙂 Adică să mă înțelegi ce vreau să zic, la Cristi s-au dat atât femeile, cât și bărbații cât și travestiții… asta în timp ce era cu mine… de mâna… pe stradă… Cool, huh? Așa că fii open minded, nu fii egoistă, lasă-l să aibă momentul lui de glorie , că după aia poți să îi scoți ochii cu cât de treabă ai fost tu și el trebuie să îți facă o luna de mâncare să îți demonstreze ce mult te apreciază pe ține și nu pe urâtele alea :))))

După o plimbare de digestie în urmă căreia nu m-am hotărât dacă e curat sau murdar în Bangkok, ne retragem în aerul condiționat oferit de hoteluțul nostru drăguț, cu biciclete în loc de picioare la mese și încheiem glorios ziua cu un somn ca lemnul.

 

Acest articol face parte din seria Thailanda. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.

4

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *