Thailanda – Cap. 4 – Phi Phi Island

The Beach și Makey

În Phuket am aterizat după un zbor de dimineața și un transfer bineînțeles. Hotel fain, priveliște brici, piscină minunată. În prima zi nu am făcut nimic demn de pus pe blog, așa că trec direct la prima excursie către Phi Phi Island, pe care am rezervat-o seara târziu, într-o agenție din Phuket. Asta, după vreo trei încercări de rezervare pe net din care vreo două ne-au și luat banii, recuperați mult mai târziu, după venirea acasă. Așa ne trebuie, că nu am fost pregătiți și nu am făcut rezervarea din timp și cu cine avea recomandări.

Ziua a început destul de devreme, respectiv pe la 5 când ne-a cules mașina să ne ducă în portul de unde urma să plecăm. Deși eram extrem de încântată de hotel și de faptul că nu era în zona aglomerată din Phuket, mă tot gândeam cum am putut fi atât de toantă încât să nu mă uit din ce port plecăm în excursii și să fi luat un hotel pe lângă. Cu sentimentul ăsta de ciudă am trăit următoarele două ore cât a durat drumul. La ora 9 era deja soare și cam cald. Ne întâmpină Makey, un tip simpatic și cam gay care făcea o bahulă teribilă de numele lui și de faptul că era gay. V-am spus doar că sunt toleranți. Ne-a făcut o prima instrucție că eram cam mulți și apoi a urmat distracția. Ne-a dotat pe fiecare cu pastile împotriva răului de mare, nu cumva să ne ia amețeala și să îi fericim pe cei de lângă noi. Am început să urcăm în barcă, problema era că în momentul în care s-a umplut mai erau încă jumate pe afară. Așa că a început înghesuiala și suduielile mute din partea mea. Nu aveam ce comenta, dar eram într-un disconfort extrem, lipită de cel din stânga și de cel din dreapta pentru următoarele zeci de minute. Motiv pentru care nu vă recomand deloc să mergeți cu Makey.

Am ajuns destul de repede pe lângă insulele Phi Phi care habar nu aveam că sunt mai multe. În mintea mea era doar o plajă, aceea din film și cam atât. Surpriză… e Phi Phi Don, care e cea mai mare și are și ceva sat pe ea, Phi Phi Le care e cea cu plaja din film, Bamboo Island și încă vreo două mai micuțe. Pe una dintre ele sunt niște maimuțele, de care mi-a fost tare milă, că săracele nu au unde să plece, iar pe lângă alta am făcut un fel de snorkelling. Vorba vine, că eram că rațele pe lângă barcă, suspendați de vestele de salvare și nu am văzut nimic, că eram prea mulți și apa cam murdară.

În curând am ajuns și în Maya Bay. Intrarea în golf este spectaculoasă. Stâncile se ridică direct din apa de un verde smarald și se împreunează cu cerul albastru. Nisipul alb se revarsă din junglă și se pierde în valurile molcome. Însă tot paradisul ăsta fermecat e alterat de zeci de bărci și mii de oameni, veniți toți să admire raiul. Și toți țipă și se agită și se înghesuie, de zici că acum s-a terminat lumea. M-am retras undeva într-un colț al plajei cu cuvintele lui Makey în cap “aveți noroc azi, nu e prea multă lume”. Cum zici prietene? Oare cum o fi când e multă lume atunci?  Mă uit în jurul meu și încerc să îmi închipui colțul asta minunat fără atâta lume…Cred că e idilic… Îmi pare tare rău și regret amarnic că am dat bani și am susținut degradarea acestui colțișor de paradis. Asta e… Dacă traversezi jungla, drept înainte din Maya Beach ajungi pe partea cealaltă a insulei în golful Lo Sama Bay, care e la fel de frumos ca Maya Bay.

Tot pe insula asta, poți să îți închiriezi kayak și să faci o plimbărică prin Pileh Lagoon unde nu ai voie cu barca. Am stat cât am stat, dar la un moment dat s-a strigat plecarea și am tăiat-o înspre barcă. De acolo a urmat un prânz tare rău, așa la grămadă, motiv pentru care am jurat că următoarea excursie cu barca va fi muuuult mai bine documentată. Înainte de întoarcerea în port ne-am mai oprit la o insulă, care nu mi-a atras cu nimic atenția în afara mulțimii de oameni care împânzeau plajele și a multitudinii de peștișori care se intersectau printre ei.

Drumul înapoi a fost la fel de neplăcut și înghesuit ca cel de dus și nici măcar glumele lui Makey nu au mai salvat situația. Motiv pentru care fețele tuturor care coborau din barcă erau destul de acre pentru o zi petrecută în paradis. Iar mie nu mi-a venit să fac poze…

Concluzia zilei a fost că o cercetare mai atentă nu strică niciodată, că locurile din filme arată rareori ca în filme și că dacă ți-ai planificat tot felul de excursii ar fi bine să te uiți și de unde pleci. Punct.

 

Acest articol face parte din seria Thailanda. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.

4

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *