Norvegia – Cap. 5 – Krokåtvatna Lake

Prima zi de hiking

Azi mergem la hikiiiiing 😊 Pentru azi am hotărât că nu mai casc ochii la peștii care nu trag, că o zi a fost arhisuficient pentru mine, drept urmare am pus de-un mini traseuț de vreo 4 ore, la lacul Krokåtvatna, așa de încălzire.

Traseul începe de pe drumul forestier din localitatea Grindal. Dacă dai pe Google Maps Krokåtvatna Lake, te duce pana la capăt. Poți să urci fără nici o problemă cu mașină mică. Te tot duci, până dai de o barieră, care nu este pentru mașini, ci pentru animale, drept urmare, poți să treci de ea. După vreo jumătate de oră ajungi într-o parcare mică, unde chiar trebuie să lași mașina. Marcaj nu prea este, doar din loc în loc, așa că bine ar fi să aveți descărcată o hartă. Eu am folosit aplicația OUTT care e tare bună.

Cărarea începe prin lanuri de afine din care am mâncat ca o nesătulă. Continuă cu păduri răsfirate de mesteceni cu coajă albă, înconjurați de iarbă verde, verde, care îți ia ochii. În depărtare se văd munții, cu coamele domoale și golașe. Din loc în loc pădurea dispare, sau este alternată de jneapăn și intri într-un peisaj de tundră.

Cărarea e îngustă, abia încap  pe ea și mărginită peste tot de mușchi moale, care în unele părți îți înghite piciorul aproape până la gleznă. Parcă mergi pe burete. Mai și urci, mai și coborî, nu e dificil deloc. Din loc în loc, căbănuțe de lemn, cu iarbă pe acoperiș care arată ca în povești. Mai că îmi vine să mă mut aici. Pentru totdeauna. La un moment dat ajungi într-o căldare unde printre trunchiurile contorsionate de mesteceni se văd lacurile. Ne așezăm pe malul unuia, mâncăm și noi un măr cu un biscuite, așa de poftă că nu am făcut cine știe ce efort considerabil care să necesite reenergizarea.

O luăm din nou la papuc, numai cât să dăm nas în nas cu niște oi tare șoade. Foarte grase, foarte albe și pufoase, cu picioare foarte subțiri și incredibil de agile și rapide. Li s-o trage de la afinele astea de pe aici, că tare bune sunt 😊.

Hotărâm să ne întoarcem în buclă, pe altă parte, ca să mai vedem și altceva. Bineînțeles că nu mai era marcaj, însă nu e problemă că ai 360 de grade vizibilitate, știam direcția așa că dă-i nirvana prin tundră. Am luat noi până am regăsit cărarea ceva apă la galoși, mai mult Cristi, că eu mă mândream cu noii mei Outline Mid Salomon și lui îi fusese lene să își ia bocancii impermeabili. Așa că hai plici, plici pe cărăruie în jos. Peisajul era atât de nou pentru noi, cu toată combinația asta de pădure cu jneapăn, ferigi, iarbă înalta, tundra și vârfuri golașe încât ne opream la fiecare 5 minute admirând frumusețea din jurul nostru.

În curând, cu gura până la urechi și plină de afine buuuune, am ajuns din nou la mașina.

 

Acest articol face parte din seria Norvegia. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.

3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *