Dolomiți – Italia – Seceda

Prin lumea minimăgărușilor

Pentru prima zi am zis să o lăsăm mai lejer, drept urmare plănuisem un circuit din Col Raiser până pe Seceda și înapoi.

Din Selva poți să iei autobuzul 350, direcția Santa Christina, dar te dai jos  în Plan de Tieja, apoi ai două variante: fie mai aștepți un autobuz care  să te ducă la baza telecabinei și care circulă din juma în juma de oră, fie o iei la papuc. Varianta doi am adoptat-o noi. De acolo, un bilet dus-întors este 20 Eur/persoană, sau 14,50 EUR doar dus și urci cam 15 – 20 min. E la decizia ta dacă vrei să trișezi cu telecabina, dar crede-mă că merită. Ai o diferență de nivel de vreo 600 m și decât să behăi prin pădure mai bine îți păstrezi energia pentru restul traseului unde view-urile sunt spectaculoase.

Din momentul în care ne-am dat jos din telecabină am izbucnit în “ui ce fain îi!”, construcție lingvistică la care nu am reușit să renunțăm până în ultima zi. Adevărul este că e de-a dreptul pitoresc. Datorită trișării menționate mai sus, trecusem de bariera pădurii și traseul ne plimba în țara pajiștilor alpine și a piscurilor mărețe. De jur împrejur erau doar munți și noi umblam pe cărări care traversau pajiști cu flori, căbănuțe de lemn cochete și văcuțe care sunt și mai mici și mai curate decât ale noastre (poate le spală cu Dero. Desigur Biodero). De menționat că îmi este groaznic de frică de vaci… și de urși…dar din fericire partea numărul 2 nu era un issue… După o urcare de vreo 500 m, deloc solicitantă, ajungi la refugiul Sofia, unde am avut o epifanie și am decis să mă fac chelneriță aici, ca să mă pot bucura de acest view every day. Până la a pune în practică însă m-am delectat cu un ceai cu rom și o priveliște demențială. Au oamenii ăștia o atenție grozavă la detalii… Unde e un un view mai deosebit, zbam un șezlong și o măsuță. Acuma nu vă imaginați că vreunul dintre aceste detalii vine ieftin, dar ca în banc…nici că-ți mai pasă…

Am lâncezit noi vreo oră cred, cu Sasso Lungo în față și ceaiul în mâna, soarele a și ieșit, a și intrat în nori, ne-a și picurat un pic, ne-a și bătut vântul, dar chiar nu mai conta. Cu un ușor regret, am luat-o din nou la picior. După maxim un sfert de oră am ajuns chiar sub Vf Seceda. Nu am mai urcat că ne era lene. Oricum din șaua ce duce înspre Furchetta, se văd ambele văi. Una, Val Gardena, e super verde, cu floricele și pajiști alpine, însă partea din spate e aridă de zici că ești pe Marte. Pozele au început să curgă, fără număr, ca să zic așa. Ne-a ajutat și lumina, care filtrată de nori, crea peisaje dramatice, numai bune de Instagram.

Traseul nu e greu deloc. În plus tabloul e atât de pitoresc încât nu simți oboseala. Ca orientare, nu prea ai cum să te pierzi. Cărarea e extrem de bine marcată și în plus, fiind în gol alpin ai o imagine permanentă de 360 de grade în jurul tău.  Pe vorba “toate drumurile duc la Roma“, toate cărările duc la baza telescaunului. Plus, poți să bălăurești până la epuizare, că la maxim jumate de oră e câte un refugiu cu ceai cu rom, numai bun să te pună pe picioare .

Fiindcă vremea ținea cu noi și ieșise și soarele, am hotărât să înconjurăm valea și ne-am întors la baza telescaunului de la Col Raiser prin refugiul Pieralongia. Ăsta e un refugiu micuț și drăguț, destul de ascuns între două văi și câteva stânci. Însă tocmai datorită faptului că e mai izolat are un farmec aparte. Am punctat cu o băutură și o sesiune de plajă, după care cu părere de rău în suflet am luat-o la papuc pe cărări cu flori, în jos spre telescaun. Nu de alta dar tot acest tablou pitoresc era grav amenințat de niște norișori de un negru albăstrui, și dacă pe primul loc e frica de vaci, pe al doilea cea de urși, locul trei e deținut cu fală de panica de a muri trăznită pe munte… reminiscențe din Retezat, ce să fac… dar asta în altă poveste 😊

Da-i la bocanc în jos, prin exclamații de “ui ce fain”, minimagauruși, minivaci, lipsa urși și câini de stână fioroși. Păi așa să tot mergi la munte, până te lasă ligamentele. Am intrat în telecabină cu primii stropi de ploaie și pe măsură ce coboram, Seceda se pierdea în nori negri de furtună. Pfuai… la fix.

Am încheiat ziua cu un vin și o pizza, în planuri de mutat la cabane din Val Gardena. Sper să nu citească postul asta șefii mei 😊

 

Rezumat

  • Data parcurgere – iulie 2018
  • Dificultate traseu – ușor
  • Timp parcurgere – 5 h
  • Distanță – 10 km
  • View – tot traseul oferă priveliște înspre munți. De pe vârf este view 360 de grade
  • Echipament obligatoriu – bocanci cu talpă aderentă
  • Sursă de apă – da, la refugii

Acest articol face parte din seria Dolomiți. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.

4

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *