Cambodgia – Cap. 9 – La pas prin Koh Rong

Lălăială la rang de artă

În fața mea valurile se sparg leneș și nimic nu tulbură liniștea după amiezii pe Coconut Beach.

Îmi trec în revistă ziua de azi… am început vâslind în două caiace, cu care am pornit în explorare, foarte viteji să înconjurăm insula. A durat ceva timp până ne-am prins cum se cârmește bărcuța asta și oricum ne-a ținut vitejia vreo 20 minute, până când am dat colțul spre larg. Moment în care au porniiiiit niște valuuuuri maaaari și am hotărât că e mai fain pe uscat unde nu se mișcă nimic, sau pe o barcă mai mare cu cineva cu mai multă experiență la cârmă. Hint : not easy to kayak!

Așa că am ne-am făcut niște poze să ne dăm mari ce caiaciști buni suntem și apoi am lăsat caiacele la bază. Cu aceeași vitejie am tăiat-o spre Coconut Beach. “Hai că știu eu pe unde“ se dă mare Cristi. Ne îndreptăm către partea din spate a complexului în care stăm, traversăm niște straturi de roșii și un solar. Eu din ce în ce mai neîncrezătoare mă uit la al meu iubit. „Hai, pe aici“ „Pe aici pe undeeeeee?“ În fața mea abia se zărește cărarea, ce are direcție clară jungla din fața noastră. Mă uit la pantalonii noștri scurți, îmi amintesc toaaaateee discuțiile dinainte cu o zi, de King Cobra și alți șerpi mai puțin prietenoși. “No way in hell, my love. Eu mă duc pe drum, care e lat, nu e junglă și măcar de mă atacă ceva, văd din ce parte îmi vine sorocul”. Cristi săracul, oricum nu era nici el prea convins de ruta asta total nemarcată, așa că ne întoarcem și o luăm pe drum ca tot omul.

Drumul lat, cu indicatoare, dacă le poți numi astfel, mai un restaurant, mai o happy hour, mai o motoretă ce te umple de praf, să simți că trăiești. Trecem pe lângă păduri de palmieri, junglă verde și garduri de beton ce delimitau doar ele știau ce. Ce să zic, la ora 12, pe 30 de grade a fost o adevărată încântare. Am slăbit minim două kile și cred că nu mai aveam apă în mine deloc. Noroc cu pălăria de paie, cu care încă nu sunt convinsă că îmi stă bine, dar zău tare bună e.

După vreo oră am ajuns și la Coconut Beach, care e micuță, curată, cu apă turcoaz, nisip alb, muzică bună și masă de masaj. Și șezlonguri de care am profitat la maxim că mă ciuruiseră musculițele alea mici, mici care pișcă tare, tare.

Am lălăit-o noi vreo 3 ceasuri pe Coconut Beach și pentru că n-am găsit nici un ciaolău să ne ducă înapoi, am purces din nou la trekking. Cică ăsta e concediu de relaxare… Îhm… Noroc chior că din colbul roșiatic al drumului ne-a cules un domn cu o camionetă, căruia îi lipseau cu desăvârșire telescoapele și în plus am stat și deasupra roții. Am crezut că zbor afară de câteva ori, dar n-am comentat nimic că a fost tare cumsecade și ne-a dus cu doi dolari până aproape de casă. Bogdaproste!

O oră mai târziu, eram dușati, aranjați, frumos mirositori și cu un cocktail teribil de aspru în față savuram un apus teribil de frumos…

Acest articol face parte din seria Cambodgia. Dacă vrei sa citești toate capitolele, le poți găsi AICI.

4

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *